Arhaismele

Pe masura ce vocabularul unei limbi se imbogateste cu neologisme , o parte dintre cuvintele vechi dispare din vorbirea curenta ori isi modifica complet intelesurile. Acestea se numesc arhaisme.
Astfel:
-cuvantul slobozenie a fost inlocuit cu libertate;
-buche cu litera; a catadicsi cu a consolida;
-pizma cu invidie;
-ocarmuire cu guvernare;
-zapis a fost inlaturat cu cuvantul document;
-misel (sarman, sarac ) inseamna astazi ticalos , nelegiuit;
-a tabari (a aseza tabara) inseamna a navali , a ataca.

Exista arhaisme lexicale, fonetice, morfologice, sintactice:
-arhaismele lexicale:gramatic , parcalab , stolnic etc;
-arhaisme fonetice:a imbla , a imple , a rumpe , sama;
-arhaisme morfologice:inime , greseale , aripe , ruinuri;
-arhaisme sintactice-dativul cu functia de atribut: " Eu sa fiu a ta stapana , tu stapan vietii mele";
(Mihai Eminescu)
"Preot desteptarii noastre , semnelor vremii profet".
(Mihai Eminescu)
Arhaismele sintactice , folosite in stilul artistic , au valori semantice sau stilistice. Pentru a stabili daca un cuvant un cuvant este sau nu arhaic in contextul in care este folosit trebuie sa-l raportam la stadiul de evolutie a limbii in epoca in care a fost scrisa o opera literara . Arhaismele sunt utilizate pentru realizarea valorii stilistice , a culorii locale , pentru a evoca oamnei , obiceiuri , evenimente istorice , pentru a fixa in timp actiunea unei opere cu tematica istorica. Literatura romana cu tematica istorica este ilustrata de scriitori care au valorificat cu maiestrie arhaismele: Costache Negruzzi , Alexandru Odobescu , Mihai Eminescu , Mihail Sadoveanu.