ODA (in metru antic)

Opera Aparuta in decembrie 1883 , in primul volum de versuri eminescian (ingrijit de Maiorescu), poezia "Oda (in metru antic)"a cunoscut un indelungat proces de elaborare, insumand mai multe variante. Prima dintre acestea (redactata in 1873, la Berlin), purta titlul "Oda pentru Napoleon"& era inchinata Imparatului francez.
Dupa un indelungat proces de prelucrari , poezia isi pierde caracterul de oda
In varianta finala "Oda..." devine o elegie a singuratatii & a suferintei & o "rugaciune de mantuire" (Ioana Em. Petrescu)a omului ca fiinta muritoare.

Elemente de compozitie 1. Poezia este alcatuita din cinci strofe:
"Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tanar infasurat in manta-mi,
Octii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.

Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu , dureros de dulce...
Pan-in fund baui voluptatea mortii
Neinduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul Invaninat de hrana-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.

De-al meu propriu vis , mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari...
Pot sa mai reviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?

Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar in san , nepasare trista;
ca sa pot muri linistit , pe mine
Mie reda-ma!"
cele cinci strofe se structureaza in patru secvente poetice:
-Strofa I, in care geniul solitar se afla in lumea lui ideala & eterna;
-Strofa a II-a , in care este surprina "caderea" in lumea suferintei & a mortii;
-Strofele a III-a & a IV-a evocand repetabilul sacrificiu din iubire;
-Strofa ultima exprima ataraxia geniului , dorinta detasarii de lume & voluptatea mortii.
2.Incipitul este constituit de cel mai frumos vers din literatura romana:"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata". Cuprinzand trei verbe inlantuite , incipitul are rolul de anticipare a operei & se afla in relatie de simultaneitate cu restul poeziei.
Incipitul este o marturisire tragica a geniului care traieste o initiere aparte:invata sa moara.
3.Finalul("Ca sa pot muri linistit , pe mine /Mie reda-ma") exprima dorinta revenirii la locul detinut inn ordinea cosmica, prin reintoarcerea in sine. Finalul ii confera poeziei caracteril de "rugaciune a reintregirii fiintei prin moarte" (Ioana Em. Popescu).

Imaginarul poetic
In primele variante , Napoleon apare trist & ganditor (asemeni Cezarului din partea a II-a a poemului "Imparat si proletar"). Infasurat in larga lui mantie , imparatul coboara de pe soclul sau , in multime, dar & aici va ramane la fel de singur; satul de lumea in care domina vanitatea, iar gloria este fragila, imparatul va reurca pe inaltul piedestal, pentru a ramane "imobil" , "printre secoli" ca Hyperion.
Pe masura ce Eminescu revede manuscriesele , imaginea imparatului este uitata; in forma finala , cel care ne vorbeste este Poetul ( ca ipostaza a geniului).
In prima strofa , din vechea imagine a Cezarului , Poetul a pastrat mai multe atribute: eternizarea ("Pururi tanar"), singuratatea & mantia (ca simbol al desprinderii de lumea amagirilor).
Totusi, ca & in "Glossa", lumea il va ademeni "cu un cantec de sirena" & , ascultandu-i glasul , Poetul; va cobori din nemoarte , pentru a intalni iubirea , asa cum facuse Luceafarul.
Odata cu primul vers din strofa a II-a ("cand deodata tu rasarisi in cale-mi"), timpul etern (trecutul)se desparte de timpul heraclitic (prezentul), prin aparitia suferintei din iubire. & cum dragostea ii va da poetului-geniu sentimentul fragilitatii vietii, tot prin ea va ajunge acesta la cea mai inalta forma de cunoastere:va invata sa moara ("Nu credeam sa-nvat a muri vrodata"). Devenita "sete de repaos" (ca in "Luceafarul"), "voluptatea mortii" il atrage , pentru a se elibera de suferinta-femeie.
Prin analogie , autorul apeleaza (ca & alta data )la mitologia elenica & compara chinurile iubirii cu jalnica poveste a lui Hercule (pedepsit de Nessus sa imbrace o tunica imbibata in otrava. Pentru a scapa de chinuri , Hercule se arunca pe un rug aprins & moale , devenind zeu).
Ca & persomajul mitologic , poetul va arde pe propriul rug , dar se va inalta in nemurire , renascand asemeni pasarii Phoenix.
Ultima strofa a "Odei (in metru antic)" contine rugamintea mantuirii prin moarte; numai astfel , poetul se va putea intoarce in recea nemurire & se va converti in stea a singuratatii(Luceafar).
Poezia (alcatuita din cinci strofe de cate patru versuri troheodactilice & fara rima) isi releva sensurile la fiecare noua lectura.