In vreme de razboi

PLAN DE IDEI
Incadrare: Proza psihologica a lui Caragiale , alaturi de nuvela "O faclie de Paste".
-In ambele apare "nebunia de origine paroxistica" (G.Calinescu).
-Personajele sunt puse in situatii-limita.
-Subconstientul lor declanseaza relatii imprevizibile.
-Apar influente naturaliste.
Tema: Setea de inavutire care conduce la alienarea fiintei umane.
Titlul: numeste timpul actiunii, razboiul din 1877-1878.
-Ar mai putea sugera "razboiul" demonilor interiori impotriva fiintelor labile.
Structura: Alcatuita din trei parti (capitole).
Discursul narativ:
1.Exista doua planuri narative:
-al intamplarilor traite de hangiul Stavarache;
-al obsesiei care creste in constiinta lui, pana la nebunia din final.
2.Incipitul: bucuria traita de hangiu atunci cand banda de talhari este prinsa;
3.Finalul: alunecarea in nebunie a lui Stavarache , ca urmare a obsesiei care il stapanise mai multi ani.
Constructia subiectului:
1. Locul & timpul actiunii- un han in timpul Razboiului pentru Independenta (1877-1878).
2. Momente:
a) Partea I (plnul real)
-O ceata de talhari este prinsa in padurea Dobrenilor.
-Stavarache-hangiul din zona-rasufla usurat.
-Imediat afla ca fratele sau , preotul Iancu, era capetenia bandei.
-Viniovatul este trimis pe front.
-Din fata Plevnei, acesta ii scrie lui Stavarache.
-A doua scrisoare vesteste moartea fostului preot.
b) Partea a II-a (planul halucinatoriu)
-Hangiul intra in posesia averii lui Iancu.
-Teama pierderii acesteia da nastere unei fobii halucinatorii.
-"Mortul" apare in visul halucinatoriu de doua ori.
-Agresiunea lui asupra hangiului se incheie printr-o intrebare: "Gandeai c-am murit, neica?"
-Aceasta reflecta obsesia lui Stavarache.
-Natura este in concordanta cu trairile hangiului.
c) Partea a III-a (ambele planuri)
-Stavarache este vizitat de fratele sau (insotit de un camarad).
-Iancu nu murise , dar furase din banii regimentului.
-Obsesia hangiului il conduce la nebunie.
Personajul central:
-Omul terorizat de mediu in intamplare.
-Singuratatea, teama de talhari, locul pustiu sunt premize ale obsesiei.
-Visele halucinatorii sunt reflectii ale dorintelor hangiului.
-Ereditatea, deformarea sufleteasca , reactiile fiziologice , alunecarea in nebunie-elemente naturaliste.
Specia literara: nuvela psihologica.

COMENTARIUL TEXTULUI
Scriitorul & opera
Proza nuvelistica a lui Caragiale cuprinde mai multe categorii de nuvele: psihologice ("In vreme de razboi", "O faclie de Paste"), anecdotice ("Canuta, om sucit", "Ion"), de aparenta cosmica ("Doua loturi"), ale misteriosului ("La hanul lui Manjola"), <> ("Kir Ianulea").
Dintre acestea , cele mai valoroase sunt nuvelele psihologice, in care autorul sondeaza profunzimile sufletesti ale personajelor:obsesia , spaima , boala , cosmarul, halucinatiile , nebunia. Acestea sunt conjugate cu un cadru exterior favorizant (sau pe care personajele il amplifica monstruos): ploaia , noroiul , smarcurile , interiorul inchis, apasator , viscolul.
Tema
"In vreme de razboi" este o nuvela psihologica a carei tema o constituie deformarea psihica , pana la alunecarea in nebunie , a omului obsedat de ideea imbogatirii.
Cercetarea starilor sufletesti, a obsesiei fixate in subconstient & a reactiilor exterioare determinate de aceasta constituie prima particularitate a nuvelei.
Titlu
Titlul fixeaza , la prima vedere, timpul actiunii: Razboiul pentru Independenta (1877-1878)
De acest eveniment se leaga salvarea capeteniei de talhari& "moartea" lui Iancu (avand drept urmaremostenirea averii de catre Stavarache).
Pe un plan mai profund , titlul trimite la "razboiul" pe care il declanseaza subconstientul lui Stavarache , "demonii" sai interiori care-i invadeaza fiinta, pana la alunecarea in nebunie.
Structura
Creatie de intindere mica , aproape cat o schita , "In vreme de razboi" este alcatuita din trei parti, numerotate cu cifre romane , fara titluri.
Partea I (corespunzatoare expozitiunii) prezinta locul & timpul actiunii (un han , in preajma padurii Dobrenilor, in 1877) & principalele personaje: hangiul Stavarache & preotul Iancu (fratele sau).
Pentru a trasa viitoarea evolutie , a celor doi frati, autorul alterneaza prezentul cu trecutul, faradelegile talharilor explicand teama hangiului ca-si pierde avutul.
Partea I se incheie cu presupusa moarte a preotului & se incadreaza in planul real.
Partea a II-a (cuprinzand intriga & desfasurarea actiunii) se petrece la cinci ani de la "moartea" preotului.
Subordonata planului halucinatoriu , aceasta parte prezinta cele doua "intalniri" dintre frati & este incadrata , de unii autori, in fantasticul oniric.
Laitmotivul acestei parti il constituie cuvintele "mortului"-protectie a dorintelor din sufletul lui Stavarache : "Gandeai c-am murit, neica?"
Partea a III-a (cuprinzand punctul culminant & deznodamantul) este o intoarcere in planul real, pe care hangiul il confunda cu planul halucinatoriu.
Terorizat de evenimentele anterioare, Stavarache nu se mai poate intoarce in lumea logica , trecand in dementa.
Discursul narativ
Cititorul ia cunostinta despre intamplarile povestite prin intermediul discursului narativ, care prezinta urmatoarele particularitati:
1. Este organizat pe doua planuri nrative: Primul dintre acestea cuprinde intamplari petrecute de-a lungul a cativa ani & in care este implicat hangiul Stavarache.
Cel de al doilea plan este este psihologic & urmareste etapele unei obsesii care il tortureaza pe hangiu: insusirea averii preotului-talhar. Legatura dintre cele doua planuri se face prin alternanta.
2.Incipitul nuvelei stabileste un vag reper geografic & comunica un fapt asteptat de multa vreme:"In sfarsit ceata de talhari cazuse prinsa in capatul padurii Dobrenilor"
S-ar parea ca aceste cuvinte constituie ecoul bucuriei raite de hangiul Stavarache.
"Hangiul era foarte multumit: om cu dare de mana , cu han in drum-mare greutate i se luase de pe suflet."
In mod paradoxal , acesta este ultimul moment al unei situatii de echilibru , anii care urmeaza aducand alinarea treptata a lui Stavarache , pana la nebunia din final:imaginea hangiului care canta popeste "leganandu-si incet capaul, pe mersul cantecului, cand intr-o parte , cand intr-alta."

LUCEAFARUL

PLAN DE IDEI
Incadrare:Aparut in 1883 , avand surse folclorice , mitologice & culturale.
-Poem epico-liric , cu implicatii dramatice.
-Poem alegoric pe tema nefericirii geniului.
-Punctul cel mai inalt al creatiei eminesciene & al literaturii romane.
-Locul comun al marilor teme & motive din lirica Poetului Etern.
Tema:Conditia nefericita a geniului , nascuta din apartenenta sa la doua lumi (temoprala & vesnica).
Structura:
-Alcatuit din patru parti , insumanad 89 de catrene.
-Existenta a doua planuri:universal-cosmic & uman-terestru.
Imaginarul poetic
1.Scema epica
ParteaI (strofele 1-43):
-O fata de imparat se indragosteste de Luceafar.
-Frumoasa il invoca prin incantatie magica.
-Intalnirea lor se petrece in vis , in apele oglinzii & in ochiul "intors".
-Luceafarul se metamorfozeaza neptunic & plutonic (mitul luciferic).
-El ii apare fetei ca fiind "strain" & "fara de viata".
-Invitata in lumea lui , domnita refuza.
-Ea ii cere Luceafarului sa devina muritor.
Partea I reuseste cele doua planuri prin propensia terestrului spre cosmic & al umanului spre etern.
Partea a II-a (strofete 44-64)
-In palatul domnesc traia & pajul Catalin / Cupidon.
-Ispitit de frumusetea Catalinei , el o atrage intr-un joc erotic.
-Faptura "de lut" accepta iubirea celui care ii seamana.
-Ea se desparte de Luceafarul aflat prea sus & prea departe.
partea a III-a (strofete 65-85):
-Luceafarul zboara spre Demiurg , pentru a fi dezlegat de vesnicie.
-El strabate cerurile de stele , intorcandu-se in increatul cosmic.
-In cuvinte ardente el cere un destin uman.
-Demiurgul i se adreseaza pe adevaratul sau nume:Hyperion.
-In discursul sau gnomic, Creatorul ii face o lectie de cunoastere.
-Oamenii sunt fiinte marunte, aflate sub semnul nocturnului.
-Hyperion ("cel care zboara pe deasupra") este sortit sa ramana in vecie.
Partea a IV-a (strofele 86-98):
-Catalin & Catalina isi spun vorbe de dragoste , intr-un decor al inserarii romantice.
-Din nou, fata invoca Lucefarul , spre a-i proteja "norocul".
-Lucefarul ramane in lumea sa "nemuritor & rece".
Partea a IV-a reuneste ambele planuri.
2.Simboluri lirice:
-Autorul foloseste o "lirica a mastilor", fiecare personaj fiind o "voce" (ipostaza) a poetului.
-Demiurgul="vocea" sententioasa din poezia gnomica ("Oda (in metru antic)", "Glossa", "La seaua"s.a.).
-Hyperion=latura geniala, nefericita & eterna.
-Catalin & Catalina=latura umana a lui Eminescu.
Semnificatii alegorice:
Luceafarul=geniul.
Catalina=omul comun.
COMENTARIUL TEXTULUI
Opera Poemul filozofic intitulat "Luceafarul" este capodopera creatiei eminesciene , insula de lumina prin care literatura romana isi asigura dainuirea intru nemoarte.
Aici se condenseaza dimensiunea universala a geniului romanesc; & tot de aici, este simbolizat destinului marelui sau creator care a aprut in litratura noastra "de-a dreptul din ape , ca si Luceafarul"(G.Calinescu)& , dupa o scurta stralucire in veac , s-a intors printre stele, , contopindu-se cu Vecia & devenind mit.
Poemul a fost publicat in aprilie 1883 in "Almanahul Societatii Academice Social-literare "Romania Juna" din Viena , fiind apoi reprodus in revista Convorbiri literare & inclus de Titu Maiorescu , in decembrie 1883 , in singurul volum antum a lui Eminescu.
Tema Tema poemului este conditia nefericita a geniului , nascuta din apartenenta sa la doua lumi temporal diferite.
Elemente de compozitie
1. Titlul este numele celei mai luminoase stele & desemneaza "fata" vazuta de pamanteni a celui pe care l-a indragit o mandra fata de imparat.
In termeni alegorici, Luceafarul este geniul-purtatorul de lumina solitar & neinteles de omul comun, incapabil sa ajunga la infinitul gandirii sale.
2.Incipitul este o formula/secventa memorabila prin care incepe o lucrare epica/poezie & prin care se reflecta in continut , ar un anumit relief.
Incipitul poemului "Luceafarul" il constituie strofa I, in care este prezentata frumoasa fata de imparat:
"A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O pre frumoasa fata.
Plasala intr-un illo tempore specific basmului , pamanteanca va trai , de-a lungul poemului , complexul lucefiric al "caderi".
3.In final (ultima strofa) ea este integrata "cercului" "stramt" al destinului muritorilor , in timp ce Luceafarul/geniul ramane etern.
4.Poemul "Luceafarul" este alcatuit din 98 de catrene (392 de versuri) structurate in patru parti; acestea din urma sunt subordonate la doua planuri:universal-cosmic & uman-terestru.
Construit pe principiul circularitatii & al simetriei , poemul "Luceafarul" releva o perfectiune compozitionala sugerand, parca, aarmonia cosmica.
Astfel, daca partile I & IV sunt alcatuite prin interferarea celor doua planuri, partile a II-a & a III-a sunt construite prin separarea lor:numai planul uman-terestru in partea a II-a & numai planul universal-cosmic, in partea a III-a.
La nivel structural , se creeaza anumite relatii de opozitie: intre geniul & omul comun; intre planul universal-cosmic & cel uman-terestru; intre lumina Luceafarului & "umbra vechiului castel"; intre lumea vie & cea "moarta" ("Caci eu sunt vie, tu esti mort") ; intre oamenii aflati sub semnul timpului devorator & fiintele eterne.
5.Poemul "Luceafarul" dezvolta mari teme & motive romantice:destinul geniului, erosul cosmic , ingerul & demonul , metamorfozele , visul, calatoria astrala, cadrul nocturn , marea , luna etc.

Imaginarul poetic romantic
Partea I se deschide cu o formula specifica basmului ("A fost odata...")care plaseaza povestea de iubire dintre Luceafar & o frumoasa fata de imparat , intr-un timp indepartat , poate la inceputul lumii.
Sub aceste klumini de Geneza , se inchiaga imaginea tinerei pamantence prezentata in urmatoarele versuri (2-8):
"A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata ,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
Cum e fecioara intre sfinti
Si luna intre stele"
Dominantele acestei imagini sunt:frumusetea ("O prea frumoasa fata"), unicitatea ("una la parinti","mandra-n toate cele") & regimul temporal deosebit , care o alatura de elementele eterne (Tecioara & luna).
Unica este & povestea ei de iubire , cezura1 din versul al II-lea ("A fost/ ca niciodata") echivaland cu :"A fost si nu va mai fi".
Privita mai atent , fata se bucura de un dublu regim temporal:
a)prin descendenta ("Din rude mari imparatesti"), este socotita a fi "fiica a cerului" (fetele incoronate avand , in conceptia populara , origine divina); de asemenea , frumusetea ei neobisnuita o aproprie de zanele din basme , ori de Ileana Cosanzeana.
Prin aceste atribute , tanara se incadreaza in etern & capata dreptul de a aspira spre Luceafar.
b)Pe de alta parte , castelul "negru" in care traieste constituie un simbol al destinului uman limitat , iar perspectiva infinita a Cosmosului "are aici semnificatia ascunsa a tanarului mortii" (Marin Mincu).
Pusa fiind sub regim selenar , gingasa pamanteanca isi incheaga aspiratia erotica sub semnul noptii & al visului:
"Privea in zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce".
Inca de acum , imensitatea marii (deasupra careia Luceafarul isi raspandea lumina), sugereaza ca iubirea dintre doua fiinte apartinand unor lumii diferite este imposibila.
In fiecare sera , nostalgica fata isi indreapta elanul erotic spre Lucefar; la randul lui , astrul ii trimite efluvii misterioase , umplandu-i "sufletul" & "inima" de doruri nelamurite.
& cum fiintele din alte lumi pot fi aduse pe Pamant doar prin descantec , domnita rosteste , de doua ori, incantatia magica:
"Cobori in jos, luceafar bland,
Alunecand pe-o raza,
Patrunde-n casa si in gand
Si viata-mi lumineaza!"
De fiecare data, Luceafarul se va metamorfoza , aparand in camera fetei printr-o dubla reflectare:in vis & in oglinda.
Prima metamorfoza constituie ipostaza neptunica2 a celui coborat din inalta lui sfera, de dragul unei pamantence:
"El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda in mare;

Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adanc necunoscut
Un mandru tanar creste.

Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestrei
Si tine-n mana un toiag
Incununat cu trestii

Parea un tanar voievod
Cu par de aur moale,
Un vand giulgi se-ncheie nod
Pe urmele goale.

Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara-
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scanteie-n afara."
Chemarea Lucefarului (care ii cere fetei sa-l urmeze in adancul acvatic) echivaleaza cu o invitatie la nemurire , prin intoarcerea la p[reexistenta;dar cum, in ochii fetei, acesta inseamna moartea , refuzul ei este categoric:
"Caci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau ma-ngheata".
A doua intrupare a Luceafarului , da nastere unui tablou de sfarsit de lume:cerul se roteste , haosul pare a fi incendiat, iar din negrele lui goluri, se-ncheaga o aparitie plutonica3:
"Pe negre vitele-i de par
Coroana-i arde pare
Venea plutind in adevar
Scaldat in foc de soare".
Prin cele doua "nasteri", Luceafarul parcurge un ciclu de viata, pentru a renaste ca om. Rupandu-se insa din "locul lui de sus" harazit de Creator , el reediteaza mitul lucefiric; din aceasta pricina , fata (care il vazuse ca pe un "inger")ii descifreaza acum esenta demonica.
Chema sa iasa din propriul destin ("Si lumea ta o lasa"), fata ii cere astrului sa coboare la conditia umana:
"Tu te coboara pe pamant,
Fii muritor ca mine".
Indragostit de faptura de lut , Luceafarul accepta ipoteza unei existente terestre , nasterea "din pacat", adica renuntarea la lumea lui. & cum pentru acesta este necesara iesirea din conditia sa eterna , Luceafarul porneste spre Demiurg, pentru a obtine dezlegarea.
Sub raport artistic, epitete ca "mort frumos" sau comparatia "E alba ca de ceara" au menirea de a spori impresia de straniu; tot asa, comparatia "Dar ochii mai si minunati/ Lucesc adanc, himeric/ Ca doua patimi fara sat/ Si pline de-ntuneric" are sensuri metafizice.
IN prima parte a poemului , pot fi recunoscute mai multe teme & motive romantice:cadrul nocturn, vechiul castel, reveria , visul , mitul Zburatorului , antiteza viata/moarte , metamorfozele Luceafarului, gigantismul tabloului uranic.
Partea a II-a
Partea a doua a poemului cuprinde strofele 44-64 & este subordonata planului terestru.
In esenta , in cele douazeci de strofe ale acestei parti, se prezinta nasterea iubirii pamantene a frumoasei fete de imparat, pentru pajul Catalin; daca , in primul tablou, intalnirea cu Luceafarul apartinea visului , de data aceasta totul este pus sub regim diurn.
Primul dintre protagonisti este pajul Catalin (reprezentandu-l pe Cupidon). Ipostaza sa mitologica reiese din unele elemente de portret ("Cu obrajei ca doi bujori") dar & din asemanarea cu pajul Cupidon , din poezia cu acelasi titlu, de M.Eminescu; de asemenea , lipsa ascendentilor ("Baiat din flori") & a unui loc de origine ("...si de pripas") il pot plasa in mit.
Solicitat, in palat, la treburi marunte (umple cupele mesenilor, duce tren aimparatesei), Catalin este atras de frumusetea fetei , numita acum , prin analogie , Catalina:
"Ei Catalin, acu-i acu
Ca sa-ti incerci norocul"
Hotararea pajului echivaleaza cu o "coborare" din mit , "norocul" fiind cel care-i "petrece" pe oameni spre moarte.
La randul ei, fata devine tot mai pamanteanca:
- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
Da-mi pace , fugi departe-
O,de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte".
In ultimul vers , dorul "de moarte" avand sensul propriu, semnifica destinul uman.
Dupa ce Catalin ii dezvaluie fetei atractiile dragostei pamantele, ea fuge in lume cu noul iubit , cu toate ca privirea ii ramane intoarsa spre Luceafar:
"In veci il voi iubi si-n veci
Va ramane departe..."
Se vadeste astfel cata dreptate avea Dumnezeu (in basmul de origine) cand compara "copiii pamantului" cu spuma marii, nascuta & spulberata de o boare de vant. Iubirea tinerei domnite se vadeste a fi, si aici , "o stea cazatoare", care vine din cer, pe un drum de lumina , dar "se stinge de cum atinge pamantul si viata ei tine numai o clipa".
& in partea a doua a poemului pot fi recunoscute elemente romantice: inspiratia din mit , antiteza dintre Luceafar & maruntul paj , aspiratia spre absolut a Catalinei, marea , cadrul nocturn.
Partea a III-a
Incluzand strofele 65-85, partea a III-a a poemului (subordonata planului universal-cosmic) este alcatuita din doua episoade:
a)Zborul Luceafarului spre Demiurg (strofele 65-70).
b)Lectia de cunoastere pe care Creatorul i-o face indragostitului Hyperion (strofele 71-85).
Zborul Luceafarului constituie "o calatorie inversa pe axa timpului" (cum afirma D.Popovici), o intoarcere in Increatul cosmic. In timpul acesteia , Luceafarul strabate , ca "un fulger ne-ntrerupt" imensitatea stelara, comprimand timpul cosmic:
"Si cai de mii de ani treceau
In tot atatea clipe".
Ca faptura a primei creatii , Luceafarul reediteaza Geneza (la care mai asistase o data , intrucat Demiurgul l-a creat mai intai pe el & apoi , lumea):
"Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedea ca-n ziua cea dentai
Cum izvorau lumine;"
Calatoria celui care dorea sa-& schimbe destinul se incheie in varsta precosmica , acolo unde nu exista nici un spatiu pe care sa se puna hotare, nici timp iesit din "Golurile" haosului ("Vremea , ca o apa , n-are puterea de a se umfla in putul eisi a iesi din goluri..."-G.Calinescu):
"Caci unde-sajunge nu-i hotar
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca in zadar
Din goluri a se naste".
Cuvintele pe care Luceafarul i le adreseaza Demiurgului , il caracterizeaza ca pe un nefericit apasat de propria sa eternitate: "De greul negrei vecinicii/ Parinte, ma dezleaga". Rugamintea este exprimata la modul solemn, notiunile de "viata", "moarte" , "vecinicie", capata sensuri noi in gura celui "menit" sa fie etern. "Ora de iubire" devine metafora a vietii finite, dupa care ar trebui sa urmeze "repaosul" total.
"Si din repaos m-am nascut,
Mi-e sete de repaos".
Pentru prima oara , Demiurgul i se adreseaza Luceafarului pe adevaratul sau nume:Hyperion.
"-Hyperion, ce din genuni
Rasari c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;

Tu vrei un om sa te socoti,
Cu ei sa te asemeni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.

Ei numai doar dureaza-n vant
Deserte idealuri-
Cand valuri afla un mormant,
Rasar in urma valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte."
Cuvintele Creatorului constituie un discurs gnomic, strabatut de motivul "Fortuna labilis" (Norocul este schimbator).
Sub semnul acestuia , se afla fiintele umane , fapturi marunte & ridicole care astazi cladesc ceea ce maine va fi spulberat.
Antiteza intre termenii:"dureaza" & "in vant" releva nativitatea mandra a celor care nu sunt decat "nume trecatoare" in cartea vietii. De aici metafora "stele cu noroc" sporeste dramatismul destinului uman , aflat sub dominatia unui noroc schimbator.
In ultimele versuri ale fragmentului , antiteza intre "ei" & "noi" opune fiintelor marunte , lumea eterna careia ii apartine Hyperion.
"Eon hipercosmic" (G.Calinescu) constituind a treia parte din Spiritul Universului , Hyperion aspira spre moartea totala; tocmai din aceasta pricina insa , moartea ii este refuzata , caci ea ar echivala cu negarea unitatii dintre Unul & Tot , ar schimba echilibrul lumii:
"Tu, eternul meu intreg
Ramai a treia parte
Cum vrei puterea mea s-o neg,
Cum pot sa-ti darui moarte?" (strofa ramasa in manuscris)
Nici demiurgul insusi nu poate stavili nasfarsita revarsare din viata in moarte & din moarte in viata, care le-a fost data oamenilor:("Caci toti se nasc spre a muri/ Si mor spre a se naste"). Ce ar insemna pentru Hyperion viata finita? Ar insemna sa schimbe o eternitate senina pe alta zbuciumata, intrerupta de reincarnari succesive-cea a oamenilor. In schimb , Demiurgul ii ofera alte moduri existentiale:cunoasterea prin Logos ("Cere-mi cuvantul meu dentai"), ori transformarea esentelor muzicale ale Universului prin cant orfic ("Vrei sa dau glas acelei guri...") Ca un ultim argument , Creatorul ii arata pamantul (metafora "pamant ratacitor") & pe cei doi indragostiti- Catalin & Catalina.
& in partea a III-a a poemului exista elemente romantice: uriesismul viziunii cosmice , zborul intergalactic, apelul la mitologie, antiteza intre lumea muritoare & cea eterna.
Partea a IV-a
Partea a IV-a a poemului (strofele 86-98) cuprinde, ca & prima , cele doua planuri: uman-terestru & universal-cosmic.
Acum, intr-un decor romantic, din care nu lipsesc luna , teiul & floarea de tei, cei doi indragostiti (Catalin & Catalina) isi spun vorbe de iubire:
"Caci este seara-n asfintit,
Si noaptea o sa-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurand din apa

Si imple cu-ale ei scantei
Cararile de cranguri;
Sub sirul lung de mandri tei,
Sedeau doi tineri singurei".
Cei "doi copii/ Cu plete lungi, balaie" prezinta perechia primordiala, pura , nediferentiata, plasata intr-un spatiu mitic in care apele germinale nasc luna.
Peisajul ridica la dimensiuni cosmice idila celor doi "caci numai dragostea si moartea ii poate reda universului pierduta lui unitate" (Zoe Dumitrescu Busulenga).
Transfigurat sub vapaia iubirii , Catalin rosteste cuvinte care vizeaza dimensional vesnicia: "Revarsa liniste de veci/ Pe noaptea mea de patemi". Pentru ultima oara , Catalina invoca Luceafarul spre a-i lumina "norocul". Dar "demonul sau geniul a invatat marea lectie a aventurii umane si istoria pentru el nu va mai incepe niciodata de la capat" (Zoe Dumitrescu Busulenga).
Catalina se integreaza astfel acelei lumi pe care Hyperion o priveste cu superioara detasare in strofa finala:
"Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece".
Antitezele: "cercul"-"lumea","vostru"-"mea" distanteaza geniul de lumea muritoare conferindu-i trista aureola din manuscrisul eminescian: "El n-are moarte, dar n-are nici noroc".
Teme & motive romantice:destinul geniului , luna , teiul , inserarea.

Poem liric
Dincolo de schema epica (in care se urmareste , cu unele modificari, scenariul basmului), "Luceafarul" ramane un poem liric, in care "personajele" reprezinta "voci" ale poetului:"Poetul este , ce-i drept Hyperion , intrupand ideea de necesitate & tanjind de o oboseala a inexorabilului. Dar este & Catalina , muritoarea care aspira la eternitate & care, ziua urmeaza chemarea lui Catalin, iar noaptea , pe aceea a Luceafarului(...). In acelasi timp, Demiurgul simbolizeaza tot pe poet, in ipostaza lui cea mai inalta, cand poate rosti sentintele din <>; este vocea cea mai impersonala & universala pe care &-o stie poetul. In fine, el se reprezinta & in Catalin, sub chipul lui viril & lumesc" (N.Manolescu).
Dupa cum remarca Tudor Vianu, poemul se bazeaza pe o "lirica a mastilor".

ODA (in metru antic)

Opera Aparuta in decembrie 1883 , in primul volum de versuri eminescian (ingrijit de Maiorescu), poezia "Oda (in metru antic)"a cunoscut un indelungat proces de elaborare, insumand mai multe variante. Prima dintre acestea (redactata in 1873, la Berlin), purta titlul "Oda pentru Napoleon"& era inchinata Imparatului francez.
Dupa un indelungat proces de prelucrari , poezia isi pierde caracterul de oda
In varianta finala "Oda..." devine o elegie a singuratatii & a suferintei & o "rugaciune de mantuire" (Ioana Em. Petrescu)a omului ca fiinta muritoare.

Elemente de compozitie 1. Poezia este alcatuita din cinci strofe:
"Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tanar infasurat in manta-mi,
Octii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.

Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu , dureros de dulce...
Pan-in fund baui voluptatea mortii
Neinduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul Invaninat de hrana-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.

De-al meu propriu vis , mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari...
Pot sa mai reviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?

Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar in san , nepasare trista;
ca sa pot muri linistit , pe mine
Mie reda-ma!"
cele cinci strofe se structureaza in patru secvente poetice:
-Strofa I, in care geniul solitar se afla in lumea lui ideala & eterna;
-Strofa a II-a , in care este surprina "caderea" in lumea suferintei & a mortii;
-Strofele a III-a & a IV-a evocand repetabilul sacrificiu din iubire;
-Strofa ultima exprima ataraxia geniului , dorinta detasarii de lume & voluptatea mortii.
2.Incipitul este constituit de cel mai frumos vers din literatura romana:"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata". Cuprinzand trei verbe inlantuite , incipitul are rolul de anticipare a operei & se afla in relatie de simultaneitate cu restul poeziei.
Incipitul este o marturisire tragica a geniului care traieste o initiere aparte:invata sa moara.
3.Finalul("Ca sa pot muri linistit , pe mine /Mie reda-ma") exprima dorinta revenirii la locul detinut inn ordinea cosmica, prin reintoarcerea in sine. Finalul ii confera poeziei caracteril de "rugaciune a reintregirii fiintei prin moarte" (Ioana Em. Popescu).

Imaginarul poetic
In primele variante , Napoleon apare trist & ganditor (asemeni Cezarului din partea a II-a a poemului "Imparat si proletar"). Infasurat in larga lui mantie , imparatul coboara de pe soclul sau , in multime, dar & aici va ramane la fel de singur; satul de lumea in care domina vanitatea, iar gloria este fragila, imparatul va reurca pe inaltul piedestal, pentru a ramane "imobil" , "printre secoli" ca Hyperion.
Pe masura ce Eminescu revede manuscriesele , imaginea imparatului este uitata; in forma finala , cel care ne vorbeste este Poetul ( ca ipostaza a geniului).
In prima strofa , din vechea imagine a Cezarului , Poetul a pastrat mai multe atribute: eternizarea ("Pururi tanar"), singuratatea & mantia (ca simbol al desprinderii de lumea amagirilor).
Totusi, ca & in "Glossa", lumea il va ademeni "cu un cantec de sirena" & , ascultandu-i glasul , Poetul; va cobori din nemoarte , pentru a intalni iubirea , asa cum facuse Luceafarul.
Odata cu primul vers din strofa a II-a ("cand deodata tu rasarisi in cale-mi"), timpul etern (trecutul)se desparte de timpul heraclitic (prezentul), prin aparitia suferintei din iubire. & cum dragostea ii va da poetului-geniu sentimentul fragilitatii vietii, tot prin ea va ajunge acesta la cea mai inalta forma de cunoastere:va invata sa moara ("Nu credeam sa-nvat a muri vrodata"). Devenita "sete de repaos" (ca in "Luceafarul"), "voluptatea mortii" il atrage , pentru a se elibera de suferinta-femeie.
Prin analogie , autorul apeleaza (ca & alta data )la mitologia elenica & compara chinurile iubirii cu jalnica poveste a lui Hercule (pedepsit de Nessus sa imbrace o tunica imbibata in otrava. Pentru a scapa de chinuri , Hercule se arunca pe un rug aprins & moale , devenind zeu).
Ca & persomajul mitologic , poetul va arde pe propriul rug , dar se va inalta in nemurire , renascand asemeni pasarii Phoenix.
Ultima strofa a "Odei (in metru antic)" contine rugamintea mantuirii prin moarte; numai astfel , poetul se va putea intoarce in recea nemurire & se va converti in stea a singuratatii(Luceafar).
Poezia (alcatuita din cinci strofe de cate patru versuri troheodactilice & fara rima) isi releva sensurile la fiecare noua lectura.

Figuri de stil & procedee de expresivitate

Semnificatii ale modurilor & timpurilor verbale
PREZENTUL indicativului exprima actiuni simultane cu momentul vorbirii, dar poate avea & alte valori. Prezentul istoric sau narativ exprima sensul de perfect (Mihai Viteazul intra in Alba-Iulia.).Prezntul iterativ indica actiuni care au loc periodic (Merge zilnic la munca.).Prezentul gnomic sau etern arata adevaruri permanente (Buturuga mica rastoarna carul mare.)sau fenomene vesnice (Luna se roteste in jurul pamantului, iar acesta in jurul soarelui.). Prezentul poate avea valoare de viitor (Maine merg la munte.)sau de imperativ (Spui ce mai ai de spus & pleci!)
Imperfectul arata o actiune desfasurata de-a lungul unei perioade de timp trecute, simultana cu alta actiune trecuta; de aceea , imperfectul este timpul naratiunii.Poate avea valoare de imperfect narativ sau descriptiv (Pe atunci priveam norii ore in sir.), valoare iterativa (Se intalneau zilnic.), valoare de conditional perfect (Daca taceai , filozof ramaneai.)sau optativ (Voiam sa stiu ce mai faceti.)
Ca timp al povestirii , imperfectul este & indicele trecerii de la realitate la imaginar (In vis se facea ca erai imparat.).

ROMANTISMUL

In evolutia istorica a culturii & literaturii romane , perioada numita "Momentul 1848"cuprinde aproximativ anii 1830-1860, etapa marcata puternic de evenimentele anului revolutionar 1848.
Scriitorii apartinand acestei perioade sunt: Ion Heliade Radulescu, Vasile Carlova, Andrei Mureseanu, Dimitrie Bolintineanu , Grigore Alexandrescu, Costache Negruzzi , Nicolae Balcescu, Vasile Alecsandri, Aolecu Russo, Ion Ghica.
Totalitatea creatiilor literare care au aparut in aceasta etapa alcatuiesc, impreuna , literatura paspoptista & reprezinta urmatoarele caracteristici comune:
-Caracterul patriotic & militant al unor creatii (poeziile "Hora Unirei"& "Desteptarea Romaniei" de Alecu Russo, lucrarea "Romanii supt Mihai Voievod Viteazul"de N.Balcescu, poezia "Umbra lui Mircea. La Cozia"de Gr.Alexandrescu s.a.).
-Interferenta mai multor curente literare (clasicism, preromantism, romantism).
-Satirizarea aspectelor negative ale lumii contemporane (fabulele lui Gr.Alexandrescu , unele proze a lui I.Heliade Radulescu, unele "scrisori" din ciclul "Negru pe alb" de C.Negruzzi, comediile din ciclul "Chiritelor" de V.Alecsandri).
-Aparitia unui mare numar de specii literare (elegia, epopeea eroica , epistola , oda , balada , meditatia , satira , fabula, memorialul de calatorie , nuvela); tot acum apar & primele incercari de roman (fragmentul "Tainele inimii" de Kogalniceanu, romanele "Manoil..." & "Elena" de Bolintineanu.
-Evocarea trecutului, descrierea naturii , insiratia din folclor.
Un moment deosebit pentru dezvoltarea literaturii romane l-a constituit aparitia , in ianuarie 1840, la Iasi , a revistei "Dacia literara".
Atat titlul-semnificativ pentru idealul Unirii-cat & dorinta de a milita pentru ca "romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti"prevesteau rolul pe care aceasta revista avea sa-l aiba in epoca.
In primul numar al revistei , Mihail Kogalniceanu publica articolul-program intitulat "Introductie [La <>]" care va deveni programul romantismului romanesc.
In prima secventa a articolului , autorul mentioneaza , in termeni laudativi, aparitia primelor ziare romanesti: "Albina romaneasca" (Iasi, 1829) infiintat de Ion Heliade Radulescu & "Gazeta de Transilvania" (Brasov,1838) condusa de Gh.Baritiu.
Data fiind insa coloratura locala a materiilor publicate , Kogalniceanu argumenteaza necesitatea unei reviste care "s-ar indeletnici cu productiile romanesti, fie din orce parte a Daciei, numai sa fie bune"; aceasta revista va fi "Dacia literara".
In continuare , asumandu-si o tinuta morala & obiectiva , tanarul autor se pronunta pentru o critica "nepartinitoare"a materialelor selectate: "vom critica cartea , iar nu persoana".
Ironizand imitarea modelelor staine (care "omoara in noi duhul national"), Kogalniceanu traseaza nu doar programul revistei , ci & programul viitoarei orientari al literaturii romane:
1.Comabaterea traducerilor (cu deosebire, a celor proaste);
2.Crearea unei literaturi nationale inspirate din:
-istoria poporului nostru ("Istoria noastra are destule fapte eroice");
-frumusetile pamantului romanesc ("frumoasele noastre tari sunt destul de mari");
-obiceiurile populare ("obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice ca sa putem gasi la noi sujeturi1 de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii").
Toate aceste recomandari se incadreaza in romantism.
Astfel , evocarea unor personalitati (sau momente) ale istoriei nationale , antiteza intre trecutul glorios & prezentul decazut , valorificarea traditiei folclorice , a miturilor & al specificului local , descrierile de natura sau constiinta schimbarilor pe care le aduce timpul , sunt specifice romantismului & constituie surse de inspiratie pentru scriitori pasoptisti.
Generoaselor indemnuri formulate in "Introductie"le-au raspuns scriitorii epocii grupati in curentul national-popular.

Alexandru Lapusneanul

PLAN DE IDEI

Incadrare:Nuvela istorica de factura romantica.

Tema:Puterea & consecintele detinerii ei de catre un tiran.

Titlul:Numele personajului protagonist.

Discursul narativ:
-incipitul rezuma situatia Moldovei din perioada premergatoare intoarcerii lui Lapusneanul (1564);
-finalul este cncluziv;
-secventele narative sunt legate prin inlantuire;
-relatii spatiale & temporale:Moldova medievala , in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569);

Structura: Patru parti , cu patru mottouri:
1. "Daca voi nu ma vreti , eu va vreau..."
2. "Ai sa dai sama , Doamna!"
3. "Capul lui Motoc vrem..."
4. "De ma voi scula , pre multi am sa popesc si eu..."

Constructia subiectului:
1. Actiune
Patrea I
-Lapusneanul vine in Moldova , pentru a-si relua tronul.
-Patru boieri ii ies in cale , sfatuindu-l sa renunte (expozitiunea).
-Acesta isi exprima hotararea de a ramane (intriga).
Patrea aII-a( desfasurarea actiunii)
-Tomsa fuge in Muntenia, Lapusneanul preluand domnia.
-El arde cetatile & ii ucide pe unii boieri.
-Ruxanda ii cere sa inceteze varsarea de sange.
-Domnitorul ii promiteun "leac de frica".
Partea a III-a
-Lapusneanul merge la Mitropolie , la slujba.
-Tine o cuvantare in care isi cere iertare pentru faptele lui.
-Boierii sunt invitatii la curtea domneasca , la un ospat.
-La sfarsit cei toti 47 de boieri sunt ucisi (punctul culminant).
-Din capetele lor , Lapusneanul face o piramida.
-Chemata sa vada "lacul de frica", Ruxanda lesina.
-La poarta curtii domnesti , multimea cere capul lui Motoc.
-Voievodul o satisface , oamenii fiind "prosti, dar multi".
-Motoc este sfartecat de multime.
Partea a IV-a
-retras in cetate aHotinului, Lapusneanul se imbolnaveste.
-De teama iadului , cere sa fie calugarit.
-Iesind din criza , ameninta ca-i va "popi" pe multi.
-Ruxanda & fiul ei sunt amenintati cu moartea.
-Boierii Spancioc & Stroici aduc otrava pe care doamna i-o da voievodului.
-Acesta moare in chinuri (deznodamantul).
2. Conflicte:
-exterior: intre domn & boieri, intre Lapusneanul & Ruxanda , intre Motoc & norod, intre voievod & Motoc.
-interior:in sufletul lui Lapusneanul, nascut din patima lui de a varsa sange.

Personajele:
1. Alexandrul Lapusneanul-personaj eponim, incadrat tipologic in seria tiranilor insetati de sange;
-"demon" romantic & damnat sortit sa provoace suferinta.
-alcatuire contradictorie , evidentiind calitati & defecte:hotarat , lucid , prevazator, inteligent ,dar & crud , disimulat, impulsiv , malefic.
2. Ruxanda-buna , miloasa , supusa fata de sotul ei, purtand mereu o tristete fara leac.
3. Vornicul Motoc-batran intrigant & perfid , las "soi de Polonius mai abject" (Calinescu).
4. Multimea-pesonaj colectiv; derutata satula de biruri, actioneaza la unison.

Specia literara: Nuvela istorica.

Viziunea narativa este obiectiva. Autorul este omniscient & omniprezent cu o usoara implicare afectiva.

COMENTARIUL TEXTULUI
Scriitorul & opera
Costache Negruzzi (1808-1868) a fost un reprezentant de seama a generatiei pasoptiste &, in multe privinte un deschizator de drumuri in literatura romana.
Volumul "Pacatele tineretelor"(1857) cuprinde o diversitate de specii & formule literare:proza memoralistica ("Cum am invatat romaneste"), nuvele romantice ("Zoe"), o poema istorica ("Aprodul Purice"), satire ("Reteta"), proza epistolara ("Negru pe alb"), schite de moravuri.
In acest peisaj literar atat de bogat , nuvela "Alexandru Lapusneanul" ocupa un loc de exceptie: este prima nuvela istorica din literatura romana , deschizand seria scrierilor inspirate din trecut , de la "Mihnea Voda cel Rau" (de Al.Odobescu) & pana la romanul istoric sadovenian.
De asemenea , nuvela poate fi citita & din pespectiva moderna, ca o parabola despre vina & pedeapsa , despre destin & damnare , despre urmarile pe care le pot avea actele unui conducator, atunci cand la baza lor sta un sambure demential.
Publicata in 1840 in revista "Dacia literara", & apoi , in volumul "Pacatele tineretelor", nuvela constituie o aplicare a cunoscutelor principii enuntate in "Introductie"...
Sursele de inspiratie le-au constituit "Letopisetul Tarii Moldovei"de Grigore Ureche (capitolul intitulat "Cand au omorat Alixandru Voda 47 de boieri"& cronica lui Nicolae Costin , dar un rol important ii revine imaginatiei autorului (care creeaza impresia ca unele episoade au putut sa se intample exact asa cum sunt descrise).
Tema
Tema operei ar putea fi cea de a II-a domnie a lui Alexandru Lapusneanul , in Moldova. Privita mai atent , tema acestei nuvele o constituie Puterea si consecintele pe care le are , in plan istoric , detinerea acesteia de catre un tiran.
Titlul
Titlul este numele personajului principal (protagonist), proiectie romanica a unei figuri istorice reale. Sursa de inspiratie , tema & titlul incadreaza aceasta opera in categoria nuvelelor istorice.

Discursul narativ
Discursul narativ este structurat pe doua planuri epice:
a)Ascensiunea & decaderea lui Alexandru Lapusneanul;
b)Tabloul Moldovei medievale , cu luptele pentru ocuparea tronului, schimbarile voievozilor , ceremonialurile de la Curtea domneasca , viata claselor de jos.
Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta, in interiorul aceluiasi plan , secventele fiind legate prin inlantuire. Actiunea se desfasoara in mod cronologic , cu unele episoade retrospective (care contribuie la creionarea personajelor).
Incipitul reprezinta intoarcerea lui Voda Lapusneanul in cea de a doua domnie , infatisand cadrul istoric a unei Moldove sfarsite de luptele pentru ocuparea tronului & de uneltirile clasei boieresti:
"Iacov Eraclid , poreclit Despotul , perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa , care acum carmuia tara , dar Alexandru Lapusneanul , dupa infrangerea sa in doua randuri , de ostile despotului , fugind la Constantinopol , izbutise a lua osti turcesti si se intruna acum sa izgoneasca pre rapitorul Tomsa si sa-si i-a scaunul , pre care nu l-ar fi perdut, dar n-ar fi fost vandut de boieri."
Finalul constituie o concluzie a fragmentului privitor la moartea voievodului ("Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul...")
Domnia acestuia este rezumata metaforic ("Pata de sange in istoria Moldovei"), reliefand astfel o anume atitudine subiectiva a naratorului.
Tot in final , se realireaza trecerea de la timpul evenimentelor narate (trecutul) , la timpul povestirii (prezentul):"La monastirea Slatina , zidita de el , unde e ingropat , se vede si astazi portretul lui si al familiei sale."

Constructia subiectului
Reperele spatiale & temporale ale actiunii sunt bine fixate:Moldova medievala, intre 1564 & 1569, anii celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul.
In linii generale, cele patru capitole ale nuvelei ar putea fi povestite astfel:
1. Pierzandu-& tronul in prima domnie (din pricina ca boierii, in frunte cu Motoc, il tradasera), Lapusneanul se intoarce cu oaste otomana , hotarat fiind sa &-l reia.
In apropiere de Tecuci , este intampinat de o solie trimisa de Tomsa, din care faceau parte:vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc & Stroici.
Cei patru il sfatuiesc pe noul sosit sa se intoarca de unde venise , intrucat poporul nu-l vrea & nici nu-l iubeste.
Raspunsul lui Lapusneanul este memorabil: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu(...) & daca voi nu ma iubiti , eu va iubesc pre voi , & voi merge ori cu voia , ori fara voia voastra".
Cunascator al slabiciunilor omenesti , prevazator & viclean , Lapusneanul il pastreaza pe langa sine pe MOtoc ("un soi de Polonius mai abject" cum il caracterizeaza Calinescu), prevestind printr-o aluzie transparenta, destinul celorlalti boieri moldoveni: "Te voi cruta , caci imi esti trebuitor , ca sa ma mai usurezi de blestemurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie curatit stupul".

Criticismul junimist

PREMISA , DEFINIREA PROBLEMEI
Generatia pasoptista a fost prima care &-a propus sa reduca diferenta enorma care separa , in acel moment, cultura romana de cea europeana. Enciclopedismul, scria candva Mircea Eliade , a fost , poate , un destin al secolului al XIX-lea romanesc , cand trebuia sa se creeze un stat & sa se adauge o cultura celorlalte culturi "surori" din Europa . Cativa oameni trebuiau sa faca atunci tot & sa faca repede. Se poate spune ca anii 1821-1860 au fost singura jumatate de secol de megalomanie romana , cand noi ne credem in centrul atentiei universale. Ceea ce caracterizeaza intreaga aceasta epoca este setea de monumental , de grandios , orintarea creatorilor romani catre cei mai mari mesteri (izvorul & modelul erau Biblia, Homer, Cervantes , Shakespeare ,Rafael). Apoi, un sincer sentiment de colaborare ; orcine era chemat & toti erau alesi , pentru ca intregul popor roman era un popor ales. Nu ti se cerea decat sa te hotarasti; geniul & virtulile creatoare erau in tine , intrucat fiecare facea parte dintr-un popor exceptional. Darr nu se mai hotarau decat foarte putini... In acest context , contributia lui Mihail Kogalniceanu & programul sau cultural , schitat in Introductia la Dacia literara , sunt capitale. Modernizarea rapida a societatii romanesti s-a facut insa fara necesarul spirit critic, singurul capabil sa discearna intre ceea ce era necesar & imitatia superficiala a modelelor apusene. Va reveni, asadar , generatiei urmatoare, junimiste , obligatia de a incerca sa corijeze excesele & sa traseze justa delimitare intre noutatile cu adevarat fertile & imitatie. Spiritului revolutionar, muntean, afirma E. Lovinescu, i-a raspuns spiritul reactiv moldovenesc; unul era menit sa faptuiasca , celalalt, sa se opuna & sa critice , filtru al influentelor straine grabite , ragaz al sistemelor rationaliste in materie de limba.

DESCRIEREA & ANALIZA CAZULUI. IDENTIFICAREA SOLUTIILOR
O traditie a banchetului anual prin care se aniversa infintarea Societatii Junimea cerea ca "secretarul perpetuu", Iacob Negruzzi , sa tina un discurs glumet care sa inceapa cu urmatoarele cuvinte: Originea Junimii se pierde in noaptea timpurilor. Intr-adevar , momentul nasterii societatii nu poate fi stabilit cu precizie. Se stie totusi ca inceputul l-au facut , prin luna februarie 1864, cinci tineri de curand sositi la Iasi din strainatate , de la studii: Titu Maiorescu , P.P.Carp , Theodor Rosetti , Iacob Negruzzi & N.Burghele (un al saselea , Vasile Pogor , lipseste la aceasta prima intalnire). Ei hotarasc infintarea unei societati literare , numita elterior Junimea, la sugestia lui Theodor Rosetti. Inceputul il facuse insa Maiorescu in 1863 , care tinuse un numar de "prelectuni" in sala Bancii Moldovei. Tinerii hotarasc continuarea lor la Universitatea din Iasi (la prima sa aparitie in public , acelasi Rosetti , gatuit de emotie, nu va reusi sa rosteasca decat Societatea moderna, societatea moderna , & va cobori de la tribuna!), in fiecare duminica intre orele unu & doua , in fata unui public mult mai numeros. Asociatii se strangeau apoi in casa lui Pogor pentru a discuta chestiunile tratate.
Informatii mai bogate ofera doua cartii de memorii , Amintiri de la Junimea , a lui Iacob Negruzzi & Amintiri de la Junimea din Iasi de G. Panu , ca & procesele verbale ale sedintelor. Odata cu sporirea numarului de membri , intalnirile se vor desfasura saptamanal , succesiv in casa lui Maiorescu & a lui Pagor , de obicei vineri. Vin pe rand Leon Negruzzi , Samon Bodnarescu , Mihai Eminescu , Miron Pompiliu , Ioan Slavici, N.Culianu, vasile Conta , Alexandru Lambrior , Vasile Alecsandri , A.D. Xenopol , Stefan Vargolici < Ion Creanga , I.L. Caragiale & multi altii. Sunt profesori universitari sau de scoala secundara , magistrati , militari , politicieni , istorici , filologi , juristi , economisti , matematicieni , filozofi , cu toti dominati de imperialismul intelectual intrupat in Maiorescu , dupa cum afirma E. Lovinescu. De fapt, cu doua exceptii , Bogdan Petriceicu Hasdeu & Alexandru Macedonski , Junimea aduna practic toate valorile culturale romanesti din a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Procesele-verbale arata insa ca la sedinte nu participau , in general, mai mult de zece persoane & ca ele erau dominate de o atitidine mai degraba vesela , desi discutiile se concentrau pe probleme cat se poate de serioase. Vasile Pogor, mai ales , dusman al orcarei formulte pedante, dadea tonul , aruncand cu pene in capul vorbitorilor anosti & prolicsi ori cantand popeste! Creanga era & el mult apreciat pentru anecdotele sale "corosive".
O circulara a ministrului Ion Ghica inlocuise in mod oficial alfabetul chirilic cu alfabetul latin, dar fara a stabili & normele ortografice. Se produce de aceea un amestec de fonetism & etimologie care complica enorm lucrurile. In sedintele anilor 1865-1866 au loc discutii aprinse in aceasta chestiune , rezultatul lor fiind studiul lui Maiorescu Despre scrierea limbei romane. Principiile junimistilor , stabilite atunci, vor fi adoptate dupa lungi controverse & de nou infiintata Societate Academica. Este prima reusita majora a Societatii.
In anul 1866 este achizitionata o tipografie a carei scop era sa publice gratuit toate manuscriptele originale romane , a caror valoare se va fi constatat mai intai de un comitet ales dintre noi , & de asemenea carti de scoala la pretul cel mai modic cu putinta , de a republica in editiuni critice & portative lucrari de valoare deja imprimate , in fine de a completa lacunele literare & stiintifice din tara noastra prin traduceri bune de carti bune. Fiecare publicare va fi facuta cu litere latine.
La 1 martie 1867 apare, sub directia lui Iacob Negruzzi , revista Convorbiri literare , la inceput bilunara , iar din 1871 , lunara , dar cu numar sporit de pagini. Aici pubica Maiorescu , inca in primul numar , studiul sau capital O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867. Aproape toate scrierile de valoare ale literaturii romane din epoca vor fi publicate in paginile ei. In 1885 , dupa optsprezece ani de aparitie ieseana , revista a fost mutata in capitala , odata cu transferul lui Negruzzi la Universitatea din Bucuresi. Implicarea in viata politica a unora dintre junimisti & mai cu seama a lui Titu Maiorescu , nevoit sa stabileasca din 1874 in Bucuresti, scindeaza Junimea. Acum incepe a doua etapa a existentei Societatii , cand activitatea ieseana este dublata de cea bucuresteana , desfasurata in locuinta lui Maiorescu din strada Mercur.
Revista ramene in grija lui Iacob Negruzzi pana in 1893. De atunci inainte va fi ajutat de un comitet din care faceau parte intre altii I. Al. Bratescu-Motru care, doi ani mai tarziu, isi asuma intreaga responsabilitate. Ea capata un caracter predominant universitar , desi continua sa publice & colaboratori mai vechii precum Caragiale & Slavici sau oamenii noi , precum George Cosbuc. Din 1903 revista va fi condusa de Ion Bogdan , iar din 1907 de Simon Mehedinti. Rand pe rand oamenii inceputului dispar, iar Societatea devine doar o amintire , dar & un reper de neocolit pentru cultura romana . Revista va supravietui pana in anul 1944, dar nu & spiritul junimist care se stinsese odata cu disparitia intemeietorilor.

Intaia cercetare critica asupra literaturii romane
Recapituland acum toate concluziunile ce am incercat sa le demonstram in studiul de fata , dobandim urmatoarele idei principale asupra poeziei:
Poezia cere , ca o conditie materiala a existentei ei , imagin sensibile; iar conditia ei ideala sunt simtiminte & pasiuni.
Din conditia materiala se explica determinarea cuvintelor , epitetele , personificarile & comparatiunile juste & noua , & totodata regula negativa ca poezia sa se fereasca de notiunile abstracte.

Tipuri de texte

.Referatul este un text ce cuprinde relatarea unei activitati sau prezentarea unei lucrari, fiind structurat , de obicei , astfel:
a)prezentarea pe scurt a problemei abordate;
b)descrierea activitatilor, a cercetarilor a unei carti;
c)concluzii & propuneri;
d)semnatura celui ce a intocmit referatul.

.Eseul este un text , realizat intr-o forma literara , in care se trateaza , intr-o interpretare originala , probleme din domenii variate , de obicei fara pretentia de a le epuiza. Subiectivitatea , ineditul & originalitatea punctului de vedere al autorului sunt trasaturi ale eseului , motiv pentru care acesta este socotit "opera de personalitate".
In activitatea didactica exista doua tipuri de eseuri: eseul nestructurat prezinta elevului un subiect , urmand ca acesta sa decida ce sa includa & cum sa ordoneze raspunsul; eseul strcturat precizeaza elevului ce sa ia in considerare , indica performanta relativa a problemelor & ordoneaza raspunsul.

.Comentariul. In sens general, comentariul este un text, de obicei scurt , prin care se explica (interpreteaza) & se apreciaza (in spirit critic) un eveniment, o problema de activitate. Aspectele comentate sunt foarte variate , comentariile putand fi filozofice , stiintifice , politice , culturale , morale , litarare , artistice (muzicale , dramatice) , sportive etc.
Comentarilul litarar este o compozitie in care se explica , se interpreteaza & apreciaza anumite pasaje dintr-o opera sau opera in intregime , stabilindu-se filiatii & coordonate istorico-literare.

.Comentariul de text cuprinde de obicei:
a)incadrarea fragmentului in opera literara; incadrarea scrierii respective in ansamblul operei scriitorului; integrarea autorului & a operei sale in perioada in care s-a format & a creat; identificarea temei , precum & a celor mai importante idei;
b)prezentarea ideilor ce se deschid in lectura textului, simultan cu anumite consideratii asupra realizarii artistice privind: tipuri de imagini, figuri de stil , elemente de fonetica , morfologie & sintaxa , observatii cu privire la vocabular , comentariul prozodiei (in cazul versurilor);
c)aprecieri referitoare la sentimentele pe care lectura textului le inspira cititorului; asemanari sau diferentieri fata de alte texte din literatura romana sau universala.

.Analiza Intr-o acceptie larga a termenului , prin analiza se intelege metoda generala de cercetare , bazata pe descompunerea unui intreg (obiect, fenomen , text) in elementele lui componente & pe studierea fiecaruia dintre acestea. Opusa analizei, dar strans legat de ea , este sinteza.
Ca tip de compozitie , analiza este textul care consta in descompunerea unui intreg (obiect , fenomen , comunicare verbala etc.) in elementele lui componente , in explicarea, interpretarea & aprecierea fiecaruia dintre acestea & intregului pe care il constituie. Strctura analizei literare trebuie adaptata specificului operei , neexistand formule general valabile.
Analiza literara implica & operatia de comentare. Deosebirea dintre cele doua tipuri de compozitie consta in faptul ca in analiza literara se apreciaza toate elementele constituitive ale operei in perspectiva evaluarii ansamblului , in timp ce in comentarilul literar atentia se fixeaza asupra unuia sau a catorva elemente componente.

.Paralela este o compozitie in care se prezinta , simultan , asemanarile & deosebirile dintre doua obiecte , fenomene , persoane (personaje literare) , fiinte , opere ( stiintifice , literare , artistice), evenimente etc., cu scopul sublinierii, prin comparatie , a trasaturilor specifice.

.Procesul-verbal este un act cu caracter oficial in care se consemneaza un fapt , o situatie , sau in care se noteaza , pe scurt, discutiile & hotararile unei adunari constituite. Exista mai multe tipuri de procese verbale: de consemnare , de constatare , de controversatie , de predare-primire.
In procesul-verbal de consemnare se mentioneaza:
a)data, locul & felul adunarii;
b)participantii;
c)ordinea de zi ,continutul discutiilor (cu nominalizarea celor care au luat cuvantul); ideile din interventiile acestoara, precum & hotararile adoptate; in final semneaza cel care a redactat procesul-verbal sau cei care au participat, in cazul unei sedinte restranse.

.Cererea este textul cu destinatie oficiala , prin care o persoana solicita rezolvarea unei probleme de ordin personal sau public. In alcatuirea ei intra:
a)formula de adresare (cu initiale majuscule), dupa care se pune virgula;
b)numele & prenumele solicitantului , functia sau ocupatia lui & adresa completa;
c)continutul propiu-zis al cererii & motivarea acestuia (se vor evita detaliile inutile);
d)in dreapta, sub text ,petitionarul semneaza;
e)in stanga paginii, sub text , se pune data cand a fost conceputa cererea;
f)in partea de jos a paginii, se mentioneaza functia & locul de munca ale adresantului.

.Curriculum vitae reprezinta expunerea succinta a datelor despre viata unei persoane, facuta de persoana insasi. In alcatuirea acestui tip de text , cerut in situatii diverse (angajare intr-o institutie , prezentare intr-o anumita imprejurare etc.), sunt incluse rubrici , precum: datele personale (numele & prenumele , data nasterii , adresa , numarul de telefon , fax , e-mail , web , stare civila , educatie (scoli absolvite, diplome & titluri stiintifice obtinute), activitate profesionala , activitati desfasurate (locuri de munca anterioare, functii detinute), lucrari publicate , alte mentiuni privind preocuparile persoanei respective , care sa contureze o prezentare succinta a acesteia.

.Memoriul de activitate este un text in care autorul isi consemneaza , succint , realizarile in planul activitatilor profesionale, in vederea informarii & a confirmarii lor de catre o anumita instanta. Un memoriu de activitate va fi redactat in stil oficial , cu constructii sobre , fraze scurte & fara digresiuni.